CONSIDERATII EUROPENE ALE DREPTURILOR PROFESIONISTILOR de Alina Maria Dascal

Abstract

     Cunoașterea principiilor fundamentale ale acestei ramuri distincte ale ştiinţei juridice este necesară în aceasta fază de dezvoltare a dreptului comercial European, în lumina evoluțiilor înregistrate la nivelul Comunităţii Europene astfel încât funcționarea deplină a instituţiilor specifice a dreptului European să fie asimilată pe deplin.

Prefață

     Facem scurtă prezentare a importanței cunoașterii principiilor fundamentale de drept al profesioniștilor, care stau la baza sistemului de funcţionare al dreptului comercial European, şi care au ramuri diversificate al dreptului Român cât și al dreptului Comunitar European. Aceste principii au fost recunoscute ca atare de Noul Cod Civil implementând astfel o nouă noțiune ce aparține exclusiv profesioniștilor.

     Cunoașterea principiilor fundamentale ale acestei ramuri ale ştiinţei juridice apar necesare pentru ca, pe de o parte, în actuala fază de dezvoltare a dreptului nostru comercial în lumina evoluțiilor înregistrate la nivelul Comunităţii Europene, pe de altă parte încă nu avem un sistem juridic european integrat deplin în cerințele Uniunii Europene astfel încât funcționarea deplină a instituţiilor dreptului European să fie asimilată pe deplin.

     Prezentarea precum și studierea principiilor fundamentale ale dreptului profesioniștilor parte a Uniunii Europene s-a făcut prin examinarea atentă a diferitelor  izvoare legislative Europene, a legilor şi a actelor normative ce reglementeză această ramură a dreptului Roman, deasemenea trebuiesc luate în considerare diferire soluții ale instanțelor judecătoreşti naționale cât și internaționale comunitare, cât şi a literaturii de specialitate în domeniu.

     De menționat este faptul că, noţiunea de profesionist în accepţiunea Noului Cod Civil nu este definită în mod juridic concret, dar în aliniatul 2 al art.3 se stipulează faptul că ”Sunt consideraţi profesionişti toţi cei care exploatează o întreprindere”, astfel, Noul Cod Civil defineşte exploatarea întreprinderii ca fiind ”o exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activităţi organizate ce consta în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ“ (art.3 alin.3 NCC).

     Deasemenea este de menționat faptul că, Codul Comercial a fost doar parţial abrogat la data de 1 octombrie 2011, restul prevederilor urmând a fi abrogate la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010 (Noului Cod de Procedura Civilă şi a Codului Maritim).

     Legea nr. 287/2009 (Noul Cod Civil), pus în aplicare prin Legea 71/2011 (punere în aplicare a Noului Cod Civil) promovează o concepţie monistă de reglementare a raporturilor de drept privat. Cu alte cuvinte, prin intermediul aceluiaşi act normativ (în speță noul codul civil) va încorpora quasi-totalitatea reglementărilor privitoare la subiectele de drept civil, respectiv, persoane, relaţii de familie, relaţii comerciale, precum şi dispoziţiile de drept internaţional privat care privesc raporturile juridice având un element de extraneitate (e.g. una din părţile contractului nu este de naționalitate română sau locul executării contractului se află în afara teritoriului României).

     Dată fiind concepţia monistă reflectată în Noul Cod Civil, acesta dorește a acoperi reglementarea atât a raporturilor dintre persoane fizice (ca subiecte de drepturi și obligații corelative ale relaţiilor sociale interpersonale), cât şi a relaţiilor sociale cu conţinut patrimonial, indiferent de domeniul de drept în care se manifestă acestea (comercial, muncii, financiar, funciar etc.).

     Drept urmare, normele de drept cuprinse în Noul Cod Civil vor reprezenta dreptul comun pentru toate domeniile de reglementare avute în vedere şi care intră sub incidenţa acestuia.

     Cu toate acestea, trebuie să subliniem faptul că, reglementarea anumitor materii speciale (precum societăţile comerciale, activitatea bancară, insolvenţa, protecţia consumatorului, etc.) rămân în principiu supuse legilor speciale.

     La nivel terminologic, noţiunile de comerciant şi de acte sau fapte de comerţ vor dispărea, fiind înlocuite cu „profesionist” şi respectiv „activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii”.

     Noul Cod Civil defineşte specia juridică a profesioniştilor ca fiind toţi cei care exploatează o întreprindere, având o arie de aplicare mult mai largă decât cea a ”comerciantului” din reglementarea actuală.

    Legea nr. 71/2011 privind punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind noul Codul Civil  prevede expres faptul că noţiunea de ”profesionist” va include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum şi orice alte persoane autorizate să desfăşoare activităţi economice sau profesionale. Prin urmare logică, şi profesiile liberale (avocaţi, practicieni în insolvenţă, evaluatori, executori, assessori judiciari etc.) vor intra în sfera noţiunii juridice de profesionist.

     Pe de altă parte, mai trebuie subliniat faptul că, prin Legea nr. 287/2009 se substituie noţiunea de ”comerciant” cu cea de ”persoane fizice” sau, după caz, ”juridice” supuse înregistrării în Registrul Comerţului, potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului.

     Noţiunea de ”comerciant” supravieţuieşte în sistemul juridic românesc modern sub denumirea de ”profesionist” în măsura în care această noțiune este explicit menţionată în Noul Cod Civil cât și de norme speciale care conţin un sens propriu al acestei noţiuni, precum şi într-o serie de acte normative menţionate expres de către legislator. Astfel putem întâlni dispozițiile Legii nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice republicată, a Ordonanţa Guvernului nr. 130/2000 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor specifice la distanţă, republicată, cu modificările ulterioare, a legii nr. 296/2004 privind Codul consumului, republicată, cu modificările ulterioare, a legii nr. 363/2007 privind combaterea practicilor nelegale anticoncurenționale ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia Europeană privind protecţia consumatorilor, cu modificările ulterioare, a legii nr. 158/2008 privind publicitatea înşelătoare şi publicitatea comparativă, a legii nr. 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare, cu modificările şi completările ulterioare), a Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, republicată, cu modificările ulterioare, a legii pomiculturii nr. 348/2003, republicată, cu modificările ulterioare.

     Prin definiţia dată de Legea 71/2011, legea Română clarifică noţiunea de ”profesionist“ arătând că această noţiune include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum și orice alte persoane autorizate să desfăşoare activități economice sau profesionale, astfel cum aceste noțiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a noului Cod Civil.

     Cu toate acestea, juridic, comerciantul nu este identic cu profesionistul, ci doar o specie de profesionist.

     Art. 6 din legea 71/2011 de punere în aplicare a Noului Cod Civil, arată faptul că referirile la comercianți se consideră a fi făcute la persoanele fizice sau, după caz, la persoanele juridice supuse înregistrării în Registrul Comerţului, potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin normele legale de punere în aplicare a acestora.

     După cum s-a subliniat în literatura de specialitate, dreptul comunitar al afacerilor prezintă următoarele caracteristici esențiale.

   - Este un drept suprapus sistemelor juridice naționale, întrucât transferul anumitor competente ale statelor către Comunitatea Europeană se realizează în mod parţial și progresiv. Dreptul comunitar nu se substituie pur și simplu sistemelor juridice naționale, ci cuprinde reguli complementare sau, uneori, concurente celor din sistemele juridice ale statelor membre. În situaţia în care apar conflicte între normele comunitare și cele naţionale, acestea sunt soluționate prin aplicarea normelor comunitare;

- Este un drept descentralizat, deoarece particularii pot să invoce în fața organelor de jurisdicţie ale statelor membre regulile dreptului comunitar al afacerilor, dacă acestea au efect direct. Dispoziţiile legale comunitare care au efect direct trebuie să fie clare, precise, necondiționate și să nu necesite măsuri de executare. Principalele reglementări din Tratatul Comunității Europene referitoare la libera circulație și la concurență corespund criteriilor arătate;

- Este un drept integrator, pentru că Tratatul Comunității Europene este un tratat-cadru fundamental, care necesită existenta cât și adaptarea unui drept intern derivat. Ansamblul dispozițiilor din dreptul derivat favorizează aprofundarea procesului de integrare a statelor membre.

   Din anul 1952 până în prezent, dreptul comunitar al afacerilor a cunoscut o dezvoltare inegală.
Între 1952-1986 au fost adoptate majoritatea prevederilor legale fundamentale consacrate liberei circulații a mărfurilor, persoanelor, serviciilor și capitalurilor, precum și reglementările prin care se asigură protecția, menținerea și stimularea concurenței.

    Prin Actul Unic European a fost afirmat intenţional obiectivul realizării pieţei interne europene, a fost restabilită încrederea europeană reciprocă între statele membre, revenindu-se la votul cu majoritate calificată. În cadrul Consiliului s-au introdus două noi texte în Tratatul Comunității Europene, art. 100 A și 100 B care stabileau, primul, instaurarea unei proceduri de armonizare a legislațiilor statelor membre europene, pe temeiul deciziei Consiliului, adoptată cu majoritate calificată, iar, cel de-al doilea, posibilitatea de a hotărî, tot prin decizie cu majoritate calificată, că dispoziții în vigoare într-un stat membru trebuie recunoscute ca fiind echivalente cu cele aplicate de un alt stat membru, a fost instituţionalizat Consiliul European.

    Prin Tratatul de la Nisa au fost create premisele lărgirii Uniunii Europene spre Europa Centrală și în special spre axa Est, a fost schimbat modul de formare a majorităţii calificate în Consiliu au fost îmbunătăţite metodele de activitate ale Curţii de Justiţie, menținându-se posibilitatea informării corespunzătoare a acesteia cu privire la sistemele de drept ale statelor membre, întrucât fiecare țară din cadrul Uniunii Europene propune un judecător pentru Curtea de Justiţie Europeană cât și pentru Tribunalul European de primă instantă a fost extinsă, în continuare, la folosirea procedurii de codecizie.

     Constant, a sporit de la un tratat la altul puterea executivă a Comisiei, Parlamentul European a fost implicat într-o măsură tot mai mare în procesul normativ, s-a trecut la adoptarea, în Consiliu, a unui număr mereu mai însemnat de decizii cu majoritate calificată.

     Subliniem, totodată, contribuţia aparte a Curţii Europene de Justiţie la formarea și dezvoltarea dreptului comunitar al afacerilor, aceasta afirmând efectul direct al unor dispoziţii esențiale din Tratatul Comunității Europene care prezintă relevanță în contextul acestui demers, precum cele privitoare la interzicerea, între statele membre, a drepturilor de vamă la import și la export și a taxelor cu efect echivalent (art. 25 din Tratatul Comunității Europene); interzicerea, între statele membre, a restricțiilor cantitative la import și a măsurilor cu efect echivalent (art. 28) interzicerea, între statele membre, a restricțiilor cantitative la export și a măsurilor cu efect echivalent (art. 29), obligația de adaptare a monopolurilor de stat cu caracter comercial (art. 31), libera circulație a lucrătorilor salariați (art. 39), dreptul de stabilire (art. 43), libera prestare a serviciilor (art. 49 și 50), libera circulație a capitalurilor și a plăților între statele membre (art. 56), înțelegerile monopoliste între întreprinderi (art. 81), abuzul de poziție dominantă (art. 82), taxele interne (art. 90).

     Evoluția generală a Comunităţilor Europene a înregistrat și neajunsuri. Astfel, în absenţa unei politici industriale globale, dezvoltarea internaţională a societăţilor comerciale a fost stânjenită. Unele reglementări nu au putut să fie, în pofida eforturilor Comisiei Europene, adoptate. Între ele vom reţine directivele consacrate grupurilor de societăţi comerciale și fuziunii internaţionale a societăţilor pe acţiuni, precum și proiectul de instituire a societăţilor comerciale Europene.

     Amintim că tratatului încheiat la Porto, la 2 mai 1992, între Comunitatea Europeană și statele membre ale comunității, pe de o parte, și țările din Asociaţia Europeană a liberului schimb (Islanda, Liechtenstein și Norvegia), pe de altă parte, prin care a fost instituit Spațiul Economic European, sunt similare reglementărilor din Tratatul Comunității Europene în domeniul liberei circulații a mărfurilor, persoanelor, serviciilor și capitalurilor, a înţelegerilor monopoliste între întreprinderi, abuzului de poziţie dominantă și a ajutoarelor acordate de către statele contractante.